Sistemul imunitar este principala apărare a organismului împotriva agenților străini. Pentru a le neutraliza, sistemul imunitar produce anticorpi și activează celule speciale din sânge care ucid și îndepărtează microorganismele străine.
Funcțiile sistemului imunitar:
-inlocuirea celulelor imbatranite
-protejarea organismului de pătrunderea agenților străini - viruși, bacterii, ciuperci
- „repararea” părților corpului nostru
Imunodeficiența este o afecțiune caracterizată prin scăderea funcției sistemului imunitar și rezistența organismului la diferite infecții.
1. Imunodeficiențele primare sunt un grup de boli caracterizate printr-o scădere a funcției sistemului imunitar, care apare pe fondul diferitelor tulburări genetice. De exemplu, boli precum agamaglobulinemia, sindromul Di-Giorgio, sindromul Wiskott-Aldrich, boala Bruton sunt legate de imunodeficiențe cu imunitate celulară afectată. Disfuncția micro și macrofagelor
observat în timpul granulomatozei cronice, sindromului Chédiak-Higashi. Imunodeficiențele primare sunt prezente pe tot parcursul vieții. Pacienții cu imunodeficiență primară mor de obicei de diferite complicații infecțioase.
2. Imunodeficiențele secundare sunt mult mai frecvente decât cele primare. De obicei, imunodeficiențele secundare se dezvoltă pe fondul expunerii la corp a unor factori de mediu nefavorabili sau a diferitelor infecții. Ca și în cazul imunodeficiențelor primare, în imunodeficiențele secundare, fie componentele individuale ale sistemului imunitar, fie întregul sistem în ansamblu, pot fi afectate. Majoritatea imunodeficiențelor secundare (cu excepția imunodeficienței cauzate de infecția cu virusul HIV) sunt reversibile și răspund bine la tratament.
Motive pentru dezvoltarea imunodeficienței secundare
În general, toți factorii de mediu nefavorabili care pot perturba metabolismul organismului pot provoca dezvoltarea imunodeficienței secundare.